| 1.
|
OMOGENIT'ATE s.f. Însusirea de a fi omogen. ♦ Însusire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleasi proprietăţi în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleasi dimensiuni în cei doi membri ai săi. [Var.: omogeneit'ate s.f.] - Din fr. homog'en'eit'e, lat. homogeneitas. Cf. omogen.
Sursă
: DEX'98
(38788)
- oprocopiuc |
| |
| 2.
|
Omogenitate ≠ eterogenitate
Sursă
: Antonime
(72040)
- siveco |
| |
| 3.
|
OMOGENIT'ATE s. unitate. (~ unei echipe.)
Sursă
: Sinonime
(197700)
- siveco |
| |
| 4.
|
omogenit'ate s. f., g.-d. art. omogenităţii
Sursă
: DOR
(266887)
- siveco |
| |
| 5.
|
OMOGENIT'ATE f. Caracter omogen. [G.-D. omogenităţii] /<fr. homog'en'eit'e, lat. homogeneitas
Sursă
: NODEX
(345550)
- siveco |
| |
|
|